AI Act, Articolul 50: regulile de transparență din 2 august 2026

Patru situații pe care trebuie să le inventariezi

• ▸Sisteme care interacționează direct cu persoane: furnizorul trebuie să proiecteze experiența astfel încât utilizatorul să știe că vorbește cu AI, exceptând situațiile în care acest lucru este evident pentru o persoană rezonabil informată și atentă.
• ▸Conținut sintetic audio, imagine, video sau text: furnizorii sistemelor generative trebuie să permită marcarea ieșirilor într-un format procesabil automat și detectabil, cu soluții eficiente, interoperabile, robuste și fiabile în măsura fezabilă tehnic.
• ▸Deepfake-uri și texte AI despre chestiuni de interes public: deployer-ul — organizația care folosește sistemul — are propriile obligații de informare. Pentru textele de interes public există o excepție atunci când a existat revizuire umană sau control editorial și o persoană poartă răspunderea editorială.
• ▸Sisteme de recunoaștere a emoțiilor sau categorizare biometrică: persoanele expuse trebuie informate despre funcționarea sistemului, iar prelucrarea datelor rămâne supusă regulilor aplicabile de protecție a datelor.
• ▸Nu orice editare asistată intră în obligația de marcare: Articolul 50 exceptează funcțiile standard de editare sau rezultatele care nu modifică substanțial datele de intrare ori sensul lor; există și o excepție limitată pentru utilizări autorizate de aplicare a legii.

Furnizorul și deployer-ul nu sunt același lucru

Compania care dezvoltă și pune pe piață sistemul este, de regulă, furnizor. Compania care îl integrează în propriul site, call-center, flux editorial sau produs poate fi deployer și păstrează obligații proprii. Faptul că API-ul extern este „AI Act ready” nu rezolvă automat interfața, mesajele și utilizările clientului.

În practică, un inventar trebuie să lege fiecare sistem AI de rolul juridic, owner-ul de business, furnizorul tehnic, tipurile de conținut generate, persoanele expuse și locul unde apare informarea. Fără această hartă, echipa juridică vede contracte, iar echipa tehnică vede API-uri, dar nimeni nu vede experiența completă a utilizatorului.

Ce înseamnă „procesabil automat” pentru securitate

Un simplu text „creat cu AI” poate fi util pentru om, dar obligația furnizorului privind conținutul sintetic urmărește și marcaje detectabile de sisteme. Implementarea poate folosi metadate de proveniență, watermarking sau alte tehnici compatibile cu ghidul și standardele aplicabile. Soluția trebuie testată pe întregul flux: generare, editare, compresie, export și publicare.

Marcajul nu dovedește că un conținut este adevărat și absența lui nu dovedește că este uman. Un atacator îl poate elimina, iar o platformă poate pierde metadatele. Din acest motiv, echipele de securitate trebuie să combine proveniența cu verificarea identității, analiza contextului, aprobări pentru plăți și canale secundare de confirmare.

Checklist înainte de 2 august 2026

• ▸Inventariază chatboții, agenții vocali, generatoarele de text, imagine, audio și video, funcțiile de editare, sistemele biometrice și orice AI inclus într-un produs terț.
• ▸Stabilește pentru fiecare utilizare dacă organizația este furnizor, deployer sau ambele și documentează justificarea împreună cu excepțiile pe care te bazezi.
• ▸Adaugă informarea la începutul interacțiunii, într-un loc vizibil și accesibil. Nu o ascunde exclusiv în Termeni sau Politica de confidențialitate.
• ▸Verifică dacă output-ul sintetic păstrează marcajul procesabil automat după transformările reale din pipeline, nu doar în demonstrația furnizorului.
• ▸Definește etichetele pentru deepfake-uri și conținutul de interes public și păstrează dovada revizuirii umane și a responsabilității editoriale acolo unde folosești excepția.
• ▸Actualizează contractele și evaluarea furnizorilor: formatul marcajului, schimbările de model, retenția logurilor, suportul pentru investigații și notificarea incidentelor.
• ▸Leagă controlul de antifraudă și incident response: păstrează versiunea modelului, promptul sau evenimentul relevant, output-ul, aprobarea și momentul afișării informării, cu limite de retenție conforme GDPR.
• ▸Testează accesibilitatea și traducerile. Informarea trebuie înțeleasă de persoana expusă, nu doar să existe tehnic în DOM sau metadate.

Ghidul, Codul voluntar și cine aplică regulile

Comisia descrie Codul de bune practici privind transparența conținutului generat cu AI ca instrument voluntar pentru demonstrarea conformității cu obligațiile de marcare și etichetare. Codul nu înlocuiește AI Act și nici ghidul Comisiei. Organizațiile pot folosi inclusiv setul european de pictograme, dar trebuie să verifice dacă implementarea lor acoperă obligația concretă.

Autoritățile naționale de supraveghere a pieței, AI Office pentru sistemele aflate sub supravegherea sa și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor în cazul instituțiilor UE au roluri de aplicare. Pentru o companie din România, următorul pas corect este validarea clasificării și implementării cu responsabilii juridici și de protecția datelor, apoi transformarea concluziei în controale testabile.

Surse oficiale

• ▸Comisia Europeană — comunicatul privind ghidul Articolului 50 (20 iulie 2026)
• ▸Comisia Europeană — Guidelines on transparency obligations for providers and deployers
• ▸Comisia Europeană — întrebări și răspunsuri despre Articolul 50
• ▸Comisia Europeană — Code of Practice on Transparency of AI-Generated Content
• ▸EUR-Lex — Regulamentul (UE) 2024/1689, Articolul 50